Main menu
Andrei Butnarasu - blog personalevenimente iasiResusciteaza-ti simturile cu Umami

Resusciteaza-ti simturile cu Umami

181878_10151174191891818_1861919213_n

A venit iarna, sezonul in care-mi practic jocul preferat: Spulbera nesimtitul. Ies infometat de la birou si ma indrept spre Arte Cafe, locul unde ma voi intalni cu cei de la Umami. Trotuarele s-au injumatatit, iar circulatia pietonilor se practica pe o poteca sapata involuntar de trecatorii grabiti spre serviciu. Inevitabil, pe aceeasi poteca se intalnesc doua persoane, fiinte oarecum rationale care circula din sensuri diferite. Una dintre ele sunt eu. Inaintez hotarat printre troiene, indreptandu-ma vioi spre statia de taxiuri. Trec cu grija pe langa cetatenii care macar simuleaza ca incearca sa se restranga, moment in care-l vad pe el: Cocalarus Neerectus. Daca ati auzit des expresia “si-a luat strada” veti recunoaste instant personajul.

Mergea tantos pe mijlocul cararii, fortand gospodinele care-si purtau sacosele precum Isus crucea sa calce prin troiene pentru a-l evita. Neerectus se apropia cu pasi mari. Eram indeajuns de aproape pentru a-mi studia adversarul: geaca neagra din fas care aducea cu un sac de gunoi si adidasi argintii. O combinatie specifica celor care ascultau Costi Ionita acum cativa ani. Grabesc pasul. Rammstein imi urla dramatic in casti, bocancii aruncau frenetic zapada. Eram atat de concentrat incat uitasem sa respir, impactul era iminent. Simt atingerea gecii din saci de gunoi, moment in care-mi calc dezinteresat adversarul pe picior. Un strigat de durere strabatu noaptea, urmat la scurta distanta de o serie de mormaieli si onomatopee specifice celor care se incadreaza in targetul Taraf TV. Ma indrept invingator spre taxi, strabatut fiind de un orgasm emotional.

Dupa cateva minute si o discutie fascinanta despre vreme ajung in apropierea Arte Cafe. In apropiere pentru ca fiind zgarcit atent cu resursele financiare am ales un taxi cu un tarif mai ieftin, dar cu un sofer care nu mai era de mult la curent cu sensurile unice, alegere care m-a fortat sa merg pe jos pret de cateva strazi.

Apas increzator pe clanta, animat fiind de aromele care ma asteptau in spatele usii. Pasesc in incapere salutand ceilalti participanti si ma indrept spre bar, nu inainte de a privi cu fals dezinteres inspre prada bogata care ma astepta tolanita pe masa. Desfac o bere, socializand suspicios cu ceilalti pradatori.

La un moment dat, cu pofta si viclenie ma sustrag discret din mijlocul pradatorilor si privesc incremenit spre masa cu delicatese culinare. Ca un ghepard infometat dau ocol multimii, fara sa scap din ochi masa de pe care aromele jonglau cu simturile mele. Jumatate de cap imi amortise de pofta dar nu scapam tinta din ochi. Alunecand discret prin multime ma apropii de masa, astept cu respiratia taiata momentul optim… Hat! Apuc felia de pizza si ma departez maraind de restul haitei. O arsura placuta-mi confirma ca prada este in posesia mea. Frige destul de tare, fapt care ma face sa arunc bucata de pizza dintr-o mana in alta, ca o felina care se joaca cu prada inainte de a o devora. Ma simteam intr-un documentar de pe National Geographic. Animalic si multumit, mai aveam putin si-mi marcam teritoriul. In acea seara de joi avusesem parte de cea mai buna gazela culinara. O mica parte din prada o puteti vedea aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *