Main menu

Vezi în ce condiţii e corect ca bătrânii să aibă privilegii!

Lupta dintre generaţii pe locurile din autobuz reapare ciclic în agenda publică, ca apoi să dispără după ce toată lumea s-a certat bine cu toată lumea, evident, fără a se găsi vreo soluţie.
Ei bine, cred că am eu una, şi e destul de simplă. Sunteţi gata? Uite-o! Le facem cazier la toţi! Le facem cazier din timp, înca de cand sunt tineri, deci cam de pe acum. Prin urmare, fiecare tânar de azi va beneficia de privilegii la batraneţe doar dacă se constată că le-a oferit la rândul său cât a fost tânăr.

Cum funcţionează?
Odată cu împlinirea vârstei de 18, sub privirile ameninţătoare ale părinţilor, tânărul semnează un angajament prin care ia la cunoştiinţă sistemul, se intonează imnul la muzicuţă, apoi puberul primeşte acces la un portal online unde poate verifica numărul de puncte de nesimţire acumulate. La un anumit număr de puncte dispare un privilegiu din viitor, adică de când va fi el bătrân.

Exemplu:
Petronel din Tecuci a fost azi ghiolban şi s-a băgat în faţa unor bătrâni aflaţi la coadă la covrigi pentru că avea o urgenţă: începuse să i se dezumfle burtoiul. Staţi-ar macul între dinti ca fecioara între sfinţi, Petronele! Petronel a fost reclamat de persoanele aflate la coada printr-o aplicaţie, iar fapta s-a confirmat cu probe video. Ulterior a fost sancţionat cu 35 de puncte. Asta înseamnă că nu va mai primi gratuitate pe transportul în comun în perioada ianuarie-iunie 2049. A meritat, Petronel?

Alt caz exemplificat:
Mirabela din Paşcani a parcat în bătaie de joc, blocând complet trotuarul. Pentru asta, Mirabela, în morții mă-tii, primeşti 125 de puncte şi te descurci fără subvenţii la căldura în iarna lui 2037. Şi sor’mea s-a descurcat să-ţi ocolească rabla circulând cu căruciorul pe carosabil.
Ați înțeles procedeul, ce oferi aia primesti. You do well, you receive everything well, după cum ar zice Voicu Pânzar. Ştiu ce veti spune acum, că poate nu e corect ca greşelile tinereţii să te urmarească toată viata. Aşa e. Cetătenii îşi vor putea şterge câte 50 de puncte dacă accepta să fie biciuiţi cu un lanţ înroşit în foc, sau câte 100 de puncte în situaţia puţin probabilă în care reuşesc să urmarească o ediţie completă din Românii au Talent fară ca sângele să le ţâşnească pe urechi.
Cu celelalte detalii să se descurce autoritaţile. Că de asta sunt autorităţi, ca să fie autoritare. Hai, nu uitați să mă votați. Şi să fiți cuviincioşi în comentarii că se apropie iarna lui 2041.

BREAKING! Am pus mâna pe altă ulă şi am şi plătit pentru asta!

În urmă cu ceva vreme am făcut imprudenţa de-a apela la serviciile unei toalete cu plată din Iaşi.
N-am să-i spun numele pentru a nu-i face reclamă. Imediat ce am intrat, am fost întâmpinat de o doamnă care mi-a înmânat solemn bonul, un fragment modest de hârtie igienică, apoi mi-a intonat imnul naţional şi m-a îndrumat spre urna de vot. Câtă vreme deşertam vezica, privirea mi-a aluncat pe bon, analizându-l cu rigoarea unui pensionar care urmăreşte preţurile din piaţă. Ce mi-a atras prima oară atenţia a fost faptul că bonul era destul de de mototolit. Îndeajuns de mototolit încât să pară că a mai alunecat printre câteva mâini până să ajungă la mine, mototolit. În timp ce în mintea mea se contura numărul de persoane care au intrat în contact cu părţile intime, apoi bonul, apoi eu, am observat data: era din trecut. De două zile din trecut. În stare de şoc şi cu ula-n mână am conturat rapid întregul mecanism infracţional: casiera dădea acelaşi bon mai multor persoane, asta după ce-l recupera din coşul din gunoi.
Motivul pentru care se băga în rahat: câţiva lei.
Valoarea prejudiciului: CUI ÎI MAI PASĂ?! AM ATINS ALTE GENITALE ŞI NU ERAU DE PARTE FEMEIASCĂ!
De asta vreau toalete inteligente. Pentru că sunt incoruptibile şi că prefer să-mi bag ula-n ele şi nu în decedaţii factorului uman.

Porumbeii, aceste găini nerealizate profesional.

Ştii ce mă irită sonoro-olfactivo-vizual? Porumbeii. Dacă s-ar întocmi un top 5 al celor mai proaste păsări, aceste găini nerealizate profesional ar ocupa primele două poziții. E și ușor să-i urăști, nu produc mai nimic în afară de gânguritul ăla sinistru, trăiesc din mila publică, miros oribil și sunt nerecunoscători. Mai mult, au impresia că li se cuvine să arunci cu pâinea-n ei ca nuntașul în lăutari. Odată hrăniți se holbează la tine cu ochii ăia de milog asistat social, apoi se găinățează alene pe pervaz. Exact ca unii oameni.