Main menu
Andrei Butnarasu - blog personalcalatorii ciclismIasi – Vaslui cu Trenul Foamei

Iasi – Vaslui cu Trenul Foamei

Ora 6:20 m-a prins cu privirea atintita in tavan, asteptandu-l cu mult interes pe Mos Ene si repetand in gand ca nu mai beau never-ever Cola dupa ora 18.
Satul de analizat plafonul, apuc telefonul pe bajbaite si aflu ca urma o zi cu temperaturi decente si foarte putin vant. Brusc mi-am dat seama ca nu-mi permit s-o irosesc, fapt care a declansat unul dintre rarele momente in care-mi pun mintea la contributie, incercand sa gasesc o destinatie vrednica de-a fi calcata de Forest Fucker. Neuronul care asigura permanenta nu a dezamagit nici de data aceasta, drept pentru care am decis sa patrund adanc in spatele linilor inamice, tocmai in inima Vasluiului, dus cu trenul – retur pe bicicleta. Zis, lenevit inca 5 minute si facut! M-am imbracat in cateva momente, apoi am petrecut 10 minute injurand si cautandu-mi cheile. Deh, rutina zilnica.

La 6:40 deja intram triumfal pe peron, calare pe un Forest Fucker proaspat spalat (decizie pe care urma s-o regret ulterior). Inaintez semet prin multimea pestrita si urc in vagon, proptindu-mi bicicleta pe culoarul de langa toaleta, cat mai inghesuit, incercand sa nu incomodez pe nimeni. Ies multumit la o tigara pe peronul aproape gol si ma felicit pentru parcarea de exceptie, demna de un jucator profesinist de Tetris. Pufaiala mi-a fost intrerupta brusc de un grup de navetisti care incercau sa introduca mai multe pachete voluminoase in tren printr-o usa mult prea mica in raport cu entuziasmul lor. Considerand ca m-am afumat destul, ma rezem intr-un colt, ajutand sporadic la imbarcarea papornitelor. Intre timp vagonul se aglomerase serios, iar fluxul celor care urca era in continua crestere.
Ora 6:55, trenul se pune greoi in miscare. Stau aproape nas in nas cu mai multi domni de culori si alcolemii diferite. Unul dintre ei injura CFR-ul iar ceilalti il aproba zgomotos. Sunt curios ce s-ar intampla daca as scoate telefonul, l-ar fura sau l-ar manca?

Ora 7:30 Deja mi-am format o zona de confort compusa din mai multi recidivisti care povesteau despre puscariile din Grecia si Italia. Dupa cum probabil ati ghicit deja, astia erau cei mai ok. Unul dintre ei recunoaste senin ca a platit pe cineva pentru a-i impinge rivalul de pe acoperisul la care lucra. Zambesc larg si prosteste ca sa ma integrez in grup. Ajunge randul meu sa iau cuvantul, interlocutorii sunt dezamagiti ca n-am amintiri din puscarie. Unul dintre ei ma analizeaza plictisit si incepe sa ne explice modul in care trebuie sa vorbesti cu carabinierii in cazul in care te legitimeaza si n-ai actele la tine. Din vagonul alaturat sosesc doi portoricani interesati de bicicleta mea, o analizeaza atent in timp ce-si dau coate si ranjesc fasolea la Cannondale. Ma pun in fata ei si ma holbez in ochii lor. Cetatenii de culoare abandoneaza investigatiile si se culca pe culoar. Un navetist cu multe tentative de omor reusite intreaba pe unde mai trece lumea din moment ce s-a blocat culoarul, raspunsul nu intarzie sa apara:
-Calca unde vrei, dar nu pe cap!

Ora 7:50 Am ajuns in Scanteia.

Gara Scanteia Iasi

Ora 8:30 Suntem in continuare in Scanteia. Pasagerii injura, personalul CFR ridica din umeri. Cica s-a defectat pompa de apa a locomotivei. Aparent mai dureaza inca o ora pentru a fi reparata.

Ora 8:45 Dintr-un compartiment iese la fumat o tipa satena cu ochii verzi si un zambet care te facea sa-ti uiti instant CNP-ul. Ma scormonesc rapid prin buzunare si-i intind galant bricheta. Pare educata, aflu cu greu ca e din Iasi. Spun doua glume cu vasluieni, Ochi Verzi zambeste frumos. Un portorican se baga intre noi si incepe sa arunce cu monezi in geamurile trenurilor care tranzitau gara. Ochi Verzi termina grabita tigara si se refugiaza inapoi in compartiment. Injur in gand portoricanul si trantesc cu manie usa vagonului. Portoricanul se autosesizeaza si pleaca sa distruga si alte tentative de flirt.

Ora 8:50 Injuraturi si isterie. Ne este comunicat ca cei care se grabesc pot folosi aceleasi bilete mergand cu un alt tren. O turma de navetisti coboara pe partea in care nu este peron. Ajut cateva persoane cu bagajele, nimeni nu spune multumesc. Trenul s-a golit aproape in totalitate. Iau bicla si o bag intr-un compartiment. Nici bine nu termin ca o parte din turma de navetisti da navala inapoi- se reparase locomotiva. Controlorul imi spune sa scot bicicleta din compartiment, eu raspund ca am platit bilet pentru ea si ca nu e nici o problema daca mai platesc un al treilea bilet ca sa n-o mai scot pe culoar pana la Vaslui. O ceata de cetateni cu sprancene groase si lopeti in loc de maini vocifereaza din spatele controlorului. Imi dau seama ca risc sa afectez relatiile diplomatice romano-rrome, asa ca imi tarai cu obida bicla spre locul unde o parcasem initial. Controlorul rasuflase usurat, stia ca n-ar fi avut nici o autoritate in fata portoricanilor dezlantuiti.

Ora 10:00 Am ajuns intr-un final in Vaslui. Ies din tren injurand si plec grabit catre centru. Orasul e mai ok decat credeam, oamenii par putin cam tristi dar sunt amabili.

Ora 10:06 Nimeresc centrul si fac o fotografie poza pentru posteritate. Rumeg un Bounty si cer informatii de la un politist local, acesta imi indica cu amabilitate iesirea spre Iasi, moment in care plec jurandu-mi sa nu mai irosesc tineretea cu trenurile CFR.

Vaslui Statuia lui Stefan cel Mare

intrare Judetul Iasi
Rezumat
Distanta Iasi-Vaslui cu trenul 3 ore si 10 minute
Distanta Vaslui-Iasi cu bicicleta 4 ore si 13 minute

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *