Stau printre lumanari si ma gandesc la un bun prieten care a decis sa ne paraseasca in aceasta seara. Din respect pentru el si pentru cei care l-au cunoscut am sa-i public doar initialele: “C.E“. A plecat brusc, cu o promisiune subtila ca se va intoarce, promisiune care pare atat de fragila, din moment ce a fost facuta la lumina lumanarilor care ard cu flacara vie, confirmand parca golul imens lasat in urma sa.

L-am cunoscut inca din primele zile ale vietii, jucaus ma privea oarecum de sus, dar cu drag, asistandu-ma in tot ceea ce am intreprins. Niciodata nu m-a judecat si nici nu mi-a aruncat vorbe grele. Ca era vorba de spalat rufe sau chiar de dat cu aspiratorul el era acolo, sprijinindu-ma. Datorita lui am invatat sa scriu pe laptop cu lumina stinsa, fara ca macar sa ma uit la taste. Cu teama de a fi acuzat de ipocrizie pot afirma ca daca nu era el acest blog nu ar fi existat, iar evolutia mea pe aceasta planeta ar fi avut cu totul alta turnura.

Ma consider a fi un ghinionist, tot ce a fost frumos in viata mi-a fost smuls de langa mine fara prea multe explicatii, aruncandu-ma in bezna tristetii si a regretelor. Acelasi lucru s-a intamplat in aceasta fatidica seara de mai, cand a dragul meu prieten a considerat ca locul sau nu mai e aici printre noi, ci undeva mult mai departe, unde-i va face pe altii fericiti.

Nu ma asteptam ca totul sa se termine atat de brusc si dureros. Oarecum anticipasem momentul si imi placea sa cred ca eram pregatit, dar durerea sfredelitoare ce m-a cuprins e mult prea puternica pentru orice fel de pregatire. Ce m-a afectat si mai tare e ca ne-a parasit fara voia lui, ca tragica urmare a inconstientei unor….indivizi, ca oameni nu-i pot numi. Degeaba am sunat in stanga si dreapta cerand ajutor, s-a stins sub ochii mei, iar asta nu am sa mi-o pot ierta niciodata.

Urmand doleantele celor care l-au cunoscut si apreciat am sa-i dezvalui numele sau, cat si pe cel al criminalilor. Este vorba despre Curentul Electric care mi-a fost intrerupt intr-o seara ploioasa, prin incompetenta celor de la compania de electricitate.

Daca v-a placut articolul promovati-l cu un like, daca v-a placut bufonul recompensati-l cu un un like aici

Cred ca incep sa imbatranesc. Am inceput sa-mi amintesc cu nostalgie vremurile in care dupa un accident erai intrebat daca esti intreg, nu luat la bataie. In aceleasi vremuri tulburi, discutiile din masina se rezumau la bani, sex si barfe. Paradoxal, in timp ce au inceput sa conduca din ce in ce mai prost soferii au inceput sa discute din ce in ce mai mult semnificatia semnelor de circulatie, cum sa mituiasca un politist, sau daca bata de sub scaunul soferului face parte din dotarile standard.

Dintotdeauna am considerat ca cel mai usor mod de a intra in puscarie este din spatele volanului. Acolo tu gestionezi relatia dintre cei din fata si spatele volanului, viitoarea sotie impreuna cu viitorul tau copil si-au incredintat viata in mainile tale. Maini ocupate cu tinutul telefonului la ureche in timp ce mergi cu 130 la ora. Poate nu ai mainile ocupate cu altceva, ci creierul. Poate esti mult prea ocupat sa te certi de la nimic cu unul dintre ocupantii masinii sau esti atat de adancit in ganduri de viitor incat iti periclitezi prezentul.

Faptul ca ai bani nu schimba cu nimic situatia. Nici una dintre numeroasele asigurari rca nu poate compensa o viata. Nici un broker de asigurari nu iti poate evalua o viata printr-un calcul rca, ca ulterior sa adauge si taxa pe prostie. Cu riscul de a-mi atrage antipatii, incep sa cred ca drumurile proaste sunt motivul pentru care ne aflam pe locul doi in topul accidentelor rutiere din Europa. Daca am avea drumurile intregi probabil i-am fura Greciei prima pozitie din clasament

Prostia este permisa…de fapt nu e permisa ci este acceptata cu mai multa usurinta atunci cand nu interfereaza cu interesele, drepturile sau chiar cu viata celor din jur.

Daca v-a placut articolul promovati-l cu un like, daca v-a placut bufonul recompensati-l cu un un like aici

Tom si Jerry:

“Daca tot vorbeam despre perfiditate nu pot sa nu-l mentionez pe Jerry soricelul. E de un pupincurism patologic, cand merge in restaurant roaga chelnerul sa-i aduca un scaun cu spatar pentru ca nu are coloana vertebrala. Dupa modul in care formeaza false aliante cu motanul ala doar cand are nevoie de el il consider perfect compatibil cu prostitutia politica. Ca sa nu mai vorbim de Tom, pe cotoiul ala jigarit nu il suspectez deloc de inteligenta…ar trebui sa mearga la Vrajitorul din Oz sa ceara un petic de ratiune.”

Scooby Doo:

“Joi seara, in timp ce evitam parerile Monicai Tatoiu am ajuns pe Cartoon Network. Acolo l-am vazut pe cainele ala grosier care fuge dupa stafii, Scooby Doo pe numele lui. Pe langa faptul ca este desenat fara pic de imaginatie sau personalitate mai este si narcoman. Sunt singurul care a observat ca Scooby Doo ar face orice pentru un Scooby Snack? Cum ar fi daca am inlocui termenul de Scooby Snack cu heroina? Parca totul devine mult mai clar acum. O gasca de lasi care merg prin tara vanand fantome il baga pe saracul narcoman la inaintare, profitand de dependenta lui. Halal model pentru tanara generatie”

Powerpuff Girls:

“Vazand ca doamna Tatoiu nu se da dusa de la nici o televiziune am mai ramas putin pe Cartoon Network. Imediat dupa Scooby Doo am vazut exemplul perfect de discriminare pozitiva. Trei fetite cu puteri supranaturale dobandite prin inhalarea de Chemical X fac legea intr-un orasel de provincie, incercand parca sa se razbune pe toti barbatii din zona, inducand privitorului ca toti barbatii sunt la fel. M-am uitat la trei episoade si in fiecare episod eroul negativ era un barbat, barbat care pe final era cotonogit bine de catre fetitele care probabil vedeau in el suma deceptiilor in dragoste. Cel mai grav e ca locuitorii oraselului (probabil de frica) nu contesta judecata fetitelor iar politia nu lua nici o masura in cazul in care un grup de cetateni aleg sa-si faca singuri dreptate. Teribil desen, ma duce cu gandul la clanurile interlope din Braila, doar ca alea nu zboara printre zgarie nori…inca.”

Reactia lui Mircea Badea la cele scrise mai sus:

“Ma vorbeste un dobitoc la un alt post de televiziune cum ca m-as lua de desenele care ne-au fermecat copilaria. Daca boul ala care injura la o masuta vrea sa se dueleze cu mine il invit sa-si aleaga un alt domeniu. Nu cred ca are nici o sansa de a-mi vorbi mie despre desene animate. Du-te domnule la tine la Voiculescu si latra acolo!

Apropo de copilarie…se tot fac referiri la copilarie cum ca ar fi fost raiul pe pamant. Eu cred ca daca dobitocul ar fi mancat rahat pe paine cand era mic si-ar fi adus aminte cu drag si si-ar mai unge cate o felie si in ziua de azi…asa din nostalgie.”

Despre modul in care a fost sris acest articol:

Ridicolul ala care incearca sa-si exprime parerile penibile prin cuvintele mele ar trebui sa se lase de scris. Fituica numita de el in mod pompos “articol” e scrisa la nivel de clasa a patra de catre un elev care a avut varsat de vant atunci cand se predau notiuni elementare de gramatica. La o privire mai atenta imi dau seama ca nu e in stare nici macar sa citeasca, de scris nici nu mai vorbim.

Daca v-a placut articolul promovati-l cu un like, daca v-a placut bufonul recompensati-l cu un un like aici

Prima oara am auzit de ea de la baietii mai mari. Se adunau seara la o bere si isi impartaseau chicotind experientele. Cand o mai vedeau cu cate unul la brat isi dadeau coate si se priveau cu subanteles: cum a reusit amaratul ala sa umble cu asa frumusete prin oras?

Pana ce mi-am dat seama ca o doresc a fost doar o chestiune de timp. Intr-o noapte, unul dintre prietenii mei mai tupeisti s-a ratras cu ea pe canapea si a inceput sa o soarba din priviri. Stiu ca gelozia si invidia sunt unele dintre cele mai inutile sentimente, dar nu m-am putut abtine sa nu-i urmaresc cu coada ochiului pana spre dimineata. Odata cu zorii zilei am realizat ca trebuie sa o am.

Unii imi spuneau sa o iau direct de la posta sa o pipai acolo, sa fiu sigur ea e aleasa, dar am preferat sa o aduc din prima la mine acasa. Ma gandeam sa filmez prima noastra intalnire, dar mi-a cam fost frica de gura lumii si mi-am zis ca pana la urma important e ca doar eu sa fiu fericit.

Proaspat iesit de sub dus, pregatindu-ma pentru seara perfecta, doua batai in usa ma smulsera din visare. M-am repezit impiedicandu-ma spre usa. Nu mai aveam putere sa simulez ca faceam pe inabordabilul, nici pe mine nu ma mai puteam convinge. Eram pierdut in mrejele ei, imi ravasise mintile iremediabil. Tarziu in noapte, incercand sa nu fac prea mult zgomot am apucat-o stangaci, parca in soapta hotarat fiind sa pun in practica ceea ce vazusem pe net. Cu mainile usor tremurande, tinand-o tandru de spate i-am indepartat ambalajul si am lasat-o asa cum era pe canapea. Era doar a mea si tacticos ma infruptam din ea, imbatat de mirosul ei fraged, dominat de instince animalice, stiind ca sunt primul barbat care punea mana pe ea.

O pandeam, dar totusi eram doar noi doi in camera, cand, nemaiputandu-mi stapani instinctele am inceput sa-mi tarai usor degetele pe formele ei jucause pana ce am aprins-o, mai mult prin mangaiere. O priveam neincrezator dar curios, ecranul se lumina facand reflexia fetei mele sa dispara. Am inceput sa-mi plimb pofticios degetele pe ea nestiind cu ce sa incep. Fundul ei incepu sa se incalzeasca usor iar eu nu reuseam sa ma smulg din baletul dracesc al degetelor mele. Totul era perfect, raspundea rapid si ferm la stimuli iar eu abia asteptand sa ma afisez cu ea la cafea, starnind reactii si controverse.

Poate parea ciudat pentru unii, dar o experienta atat de intensa te face sa o impartasesti prietenilor apropiati, ca o dulce confirmare a fericirii tale. Dand dovada de un altruism nebun am sa-i recomand si lui Macku sa o aiba in pat, pe brate, in ce fel doreste el. Sper ca si el sa simta cu ea ceea ce nu trait cu alte tablete. Doar ea suceste mintile pana la nebunie, lasandu-te dimineata cu ochii rosii si cu o fericire stranie in priviri.

O relatie de genul asta nu dureaza mai mult de doua saptamani lungi si fierbinti, dar cei ce ti-o pot aduce in viata ta ofera doi ani garantie. Sunt sigur ca odata imbatat din nectarul zeilor nu te vei mai gandi sa o inlocuiesti cu una mai tanara peste ceva vreme.

Daca v-a placut articolul promovati-l cu un like, daca v-a placut bufonul recompensati-l cu un un like aici

sursa foto

Mai multi turisti straini au avut parte de surpriza vietii lor in momentul in care ne-au vizitat tara imbracati in haine de epoca, fiind ferm convinsi ca Romania este in urma cu 150 de ani.

Iluzia le-a fost repede spulberata de cativa muncitori din Faurei. Acestia, razand pe sub mustati, le-au explicat turistilor ca si-au luat teapa vietii lor: noi suntem in urma doar cu 100 de ani.

Din fericire rusinea vizitatorilor nu a fost una de lunga durata, britanicii stand aproape doua ore la noi in tara (una a fost petrecuta fugind de cersetori si caini comunitari).

Din pacate britanicii nu pot decat sa aproximeze perioada petrecuta in Romania deoarece la iesirea dintr-un nor de fum cu aroma de mici au observat lipsa ceasurilor, cat si a telefoanelor mobile.

Daca v-a placut articolul promovati-l cu un like, daca v-a placut bufonul recompensati-l cu un un like aici

Intr-un moment de luciditate financiara am s-o recunosc: Ziua Barbatului e doar un pretext. De mult timp imi doream sa ma retrag in munti si sa-mi fac un espresso cu lapte de capra neagra.
In consecinta, maine la prima ora ma rostogolesc jovial printre munti, mergand atent sa nu agit cisterna cu bere.

Invatand din greselile anilor trecuti nu am sa mai car toate nimicurile dupa mine. De data asta calatoresc light: placa de par, un uscator profesional si trei tipuri de gel de dus. Spre disperarea celorlalti turisti am sa car si o dacie cu manele tunata cu gust. La noi la romani nu exista iesire la “iarba verde” fara a lasa ceva in urma: gunoaie sau scandal. Mai avem mult de stat in templul bunului simt pana ce vom ajunge la stadiul in care vom putea practica turismul ninja(turismul prin care trecem neobservati si fara sa lasam urme).

Pentru a ma asigura ca ma voi intoarce cu bateriile incarcate am sa efectuez descinderi in mai multe formatiuni muntoase, cate una pe zi. Cu putin noroc soarele imi va mangaia punctele negre de pe nas in timp ce voi privi semet printre cearcane.

Nu am reusit sa dau peste o melodie care sa reflecte cheful de drumetie in kilometri asa ca in loc de la revedere va las cu I would walk 500 miles. Pentru cei suferinzi de PMS acut si reprosofilie trebuie sa mentionez ca distanta aproximativa va fi de 804 kilometri.

Daca v-a placut articolul promovati-l cu un like, daca v-a placut bufonul recompensati-l cu un un like aici

Iesenii care nu si-au permis sa plece in minivacanta de 1 mai pot rasufla usurati. Primaria Iasi le-a amenajat un super traseu de offroad si catarari chiar in centrul orasului. Initiativa face parte dintr-un amplu proiect de descurajare a sedentarismului si exterminare a cetateanului, finantat din fonduri europene.

“Suntem foarte multumiti ca anul acesta am reusit sa recreem pana si plaja, dovada find muntii de praf si nisip instalati in punctele cheie ale orasului. Atractia acestui an o reprezinta Inflatia, capra noastra neagra care urca pana la cer, escaladand muntii de gunoaie si mormanele de moloz”. Declara purtatorul de cuvant al primariei.

Un alt program european continuat si in 2012 acesta este Gropile salveaza vieti. Program prin care s-au cumparat si montat peste 500 de gropi pe arterele iesene.

Daca v-a placut articolul promovati-l cu un like, daca v-a placut bufonul recompensati-l cu un un like aici

Continuand seria excentritatilor cu care ne-a obisnuit, George Becali si-a anuntat prezenta in cadrul competitiei MasterChef. Latifundiarul fiind pregatit sa dea gata juriul preparand o veche reteta macedoneasca: Tarta cu busuioc.

Chiar daca persoane din anturajul sau l-au sfatuit sa prepare macar un pui cu smantana, Becali a fost de neinduplecat. Domnia sa refuzand categoric sa gateasca preparate din carne deoarece el nu omoara faptura Domnului, mai ales in an electoral.

Membrii juriului nu s-au aratat prea impresionati de participarea lui Becali, declarand ca acesta va beneficia de acelasi tratament inuman si dispret la fel ca si restul concurentilor. Mai mult, ceilalti participanti au primit asigurari ca preparatul va fi stropit doar cu agheazma si nu cu mici atentii banesti menite sa altereze numaratoarea voturilor.

Daca v-a placut articolul promovati-l cu un like, daca v-a placut bufonul recompensati-l cu un un like aici

E seara iar eu scormonesc dupa un film de prin 1998. Incep sa cred ca filmele de dupa 2000 sunt mai slabe decat echipa de baschet a Albei ca Zapada.

In timp ce ma uitam pe site-uri cu stiri din sport si jocuri remi recunosc cu intristare un bazait familiar. Era el, zburatorul anofel. Il simt cum imi survoleaza spatiul aerian, inspirat parca din atacul de la Pearl Harbour. Incerc sa-i evit privirea, sperand timid la o gestionare pasnica a situatiei dar sugaciosul vrea sa ma faca la psihic. Ma bazaie total dezinteresat, facand pe inabordabilul si asteptand o bresa in apararea mea.

Incerc sa-i dau una dupa cap in speranta ca se linisteste, dar se eschiveaza ca un parlamentar dupa alegeri. Miscat fiind de ale sale veleitati sportive incep sa-l aplaud. Dezorientat de aplauze tantarul nimereste intre palme si pica doborat la pamant.

Ma priveste in agonie cu ochi mici si rai, sugerandu-mi ca hoarde de vampiri insetati de sange vor navali asupra mea si ca nu vor fi vampiri gay sau metrosexuali ca-n seriale.

Daca v-a placut articolul promovati-l cu un like, daca v-a placut bufonul recompensati-l cu un un like aici

In prag de alegeri, Guvernul Romaniei incearca mituirea locuitorilor din mediul rural prin constrirea unor fantani. Ca orice actiune intreprinsa de conducatorii tarii, aceasta va fi executata in mod superficial si prost organizat. Mai exact, guvernul va sapa doar preputurile, restul lucrarilor urmand a fi executate de primariile comunelor.

Satenii s-au declarat incantati de initiativa, mai ales ca in ziua de azi preputurile nu se gasesc pe toate drumurile.

Singura nemultumita a fost Eleodora V din Adunatii Copaceni: “Ce pacatele mele sa mai facem cu inca un preput? Ce s-a intamplat cu pomana electorala cu care eram obisnuiti? Nu ne prindea bine acum o sticla de ulei de jojoba sau o jumate de porc? Sa-i fereasca Dumnezeu sa nu-mi dea macar un kil de zahar ca le spun eu la toti de dulce”

Daca v-a placut articolul promovati-l cu un like, daca v-a placut bufonul recompensati-l cu un un like aici