Main menu
Andrei Butnarasu - blog personalpersonaleCronica unei nopti linistite pana la refuz

Cronica unei nopti linistite pana la refuz

E ora 23. Intru trimufator pe usa venind pe pilot automat de la un ceai dansant. Ca intotdeauna, wirelessul meu ma asteapta credincios inca de la intrare. Nu stiu de ce dar am mai multa incredere intr-o bucata de plastic cu doua antene decat in oameni. Daca un router ma dezamageste il reconfigurez si gata, nu e ca in relatiile interumane unde sunt nevoit sa reglez soacre sau colege de facultate.

Cu un mers care trada o seara reusia ma apropii timid de pat incercand sa descoper unde e scaunul, facand tot posibilul sa nu-mi folosesc degetele de la picoare in acest proces. Inevitabil dau peste el, dar strigatul de multumire ce strabatu bezna noptii ma facu sa cred ca l-am depistat involuntar. Fericit fiind ca nu mai am de ce sa ma lovesc prin camera ma apropii de patul care ma astepta dezgolit, surazandu-mi cu dimensiunile sale generoase.

Nu mi-am cumparat saltele ortopedice dar gatul ma indeamna dureros inspre un magazin de saltele, mai ales ca in unele nopti un arc ma mangaie cu tandrete pe spate. Cred ca e putin posesiv si nesigur, asta pentru ca mi-a lasat si un semn doar pentru a fi sigur ca nu ma culc si in alte paturi. Cu amintirea serii inca vie in gand inchid multumit ochii, incercand sa ignor bazaitul tantarilor care ma survolau cu insistenta.

Ieeraaaam doi in unuu. am ramaas doaaar unuu” rasuna din spatele geamurilor izolate cu mici grimase financiare. Ma intorc pe-o parte crezand ca sunt intre vis si realitate dar sunetul se auzea din ce in ce mai tare, sfidand orice incercare de-a da hybernate. Ma ridic multumit din pat recitadu-mi vastul repertoriu de injuraturi. In drum spre geam acrosez iar scaunul care se incapatana sa stationeze nesemnalizat in mijlocul drumului.

Privind in jos pe fereastra observ un cocalar imbracat intr-o pereche de blugi cu o culoare ce amintea de-o trecere de pietoni prost vopsita. Chiar daca am ramas cu un disconfort vizual eram in continuare deranjat de lalaiala pigmeului care interpreta nestingherit melodia Deliei rezemat de o rabla ce fusese candva un Mercedes.

Geamurile se deschideau unul cate unul, lasand injuraturile sa se revarse in linistea noptii. Din pacate cocalarul auzea la fel de prost cum canta, motiv pentru care si-a continuat recitalul nocturn pana cand a fost intrerupt de doua portiere. Doua portiere deschise de mainile unor flacai bine odihniti de la o firma de paza care i-au explicat in termeni brutali ca deranjeaza clientii terasei de vis-a-vis.

Se pare ca nocturna critica muzicala a fost de efect deoarece cocalarul a scheunat putin pana cand a reusit sa se urce in masina.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *