Main menu

Am ajuns!

Sâmbăta, ora 18:30, una dintre ultimele zile de vară. Ies vijelios din casă, lăsând un nor de parfum şi praf în spatele meu. Urma să mă întâlnesc cu o tipă şi deja întârziasem.  Apropiindu-mă de locul de întâlnire, apelez numărul pe care mi-l dăduse pe Facebook atunci când făcusem schimb de numere de telefon. Meh, suna ocupat. Îmi continui țanțoş deplasarea, butonând preocupat telefonul.
Ajung în zonă, nici urmă de tipă. Sun iar, tot ocupat. Pana mea, face pe inabordabila. Sigur mă bârfeşte cu vreo prietenă ca să-şi învingă emoțiile. Da, cu siguranță se laudă că are ocazia de-a ieşi cu un tip modest şi sofisticat ca mine. Râd încântat şi mai dau o tură de parc în sunet de urale imaginare. Mai trec zece minute, sun iar – tot ocupat?!


Deja începusem să-mi pierd răbdarea, pufnesc nervos şi mai dau o tură de parc. După alte zece minute fața mea îşi schimbase culoarea, mămicile îşi trăgeau copiii din calea mea, câțiva pensionari mă priveau suspicioşi. Scot nervos telefonul şi sun iar, hotărât să-i țin o prelegere despre respect şi punctualitate, moment în care observ pe ecran un număr familiar – salvasem din greşeală propriul meu număr.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *