Main menu

Viaţa parcă-i mai frumoasă cu clătita pe terasă

Sâmbătă m-am trezit cu noaptea-n cap, la 10:30, ca să dau ochii cu blogerii ieşeni, la o cafea şi alte preparate care pun dietele în primejdie. În aceeaşi zi urma să merg la o zi de naştere, deci am plecat repetându-mi în gând să nu mă îndop şi să ciugulesc doar câteva firicele de pătrunjel dintr-o sălăţică, păstrându-mă astfel pentru bombardamentul caloric de cu seară.

Obişnuiam să ies des cu blogerii ieşeni. Timpul petrecut împreună era împărţit egal între sporovăială şi butonat telefoanele, în interes de serviciu, evident. Contrar frumoasei tradiţii, de data asta nu am stat prea mult cu ochii în telefon, asta pentru că am fost prea ocupat mănâncatul. Ne-a ajutat şi locaţia, Bistro Copou e locul unde îţi spui că serveşti doar o şaorma mică, inofensivă şi dietetică, iar ulterior te trezeşti că ţi-ai comandat patru berbecuţi la proţap, scăldaţi în cel mai bun vin al casei.

Ne-am jurat credinţă, ne-am făcut planuri de viitor împreună, a fost frumos. Păcat că le-am uitat pe toate, dar nu-i bai, facem altele.

P.S. : Din toamnă vine videoblogul, colaborări, recenzii la chestii, unboxing la pungi de pufuleţi. Nu schimbaţi programul.

Hai să presupunem că a murit Denisa Economista, nu Denisa Manelista

Hai să presupunem că a murit Denisa Economista, nu Denisa Manelista, risipind astfel norişorii de ironii, băşcălie şi hatereală. După câteva săpături pe net veți găsi povestea unui om căruia i-a cedat corpul de la oboseală şi suprasolicitare, o unealtă dezumanizată de făcut bani care a fost exploatată impropriu până când a cedat. Recunosc, eu sunt cel care susține că nu există subiect de care să nu se poată face mişto, poate că mă înşel, sau poate că ar fi păcat să risipim o formidabilă ocazie de-a ne ține gura.

La scăldat

„Lângă casa părintească din Humuleşti, era un lac. Vara dădeam fuga acolo, băieţi şi fete, şi înghiţam la apă de crăpau paramedicii resuscitându-ne!”

Ion Creangă

Noi detalii în dosarul lui Ilie Tesviteanul, zis Ilie Pălie

Astăzi îl sărbătorim pe Sf. Ilie, un sfânt ocheiuţ pe plan profesional, dar cam iute la mânie în timpul său liber. Pentru cei care au deschis Vechiul Testament mai târziu, Sf. Ilie era genul de băiat cu minunile la zi şi cu un CV bine foarte bine pus la punct, dar care se aprindea cam repede, fapt dovedit în momentul în care s-a enervat şi şi-a părinţii luat părinţii la omor pentru că nu s-au descălţat la intrarea în chilie. Evident că a fost achitat după ce a declarat că dosarul cu pricina a fost o făcătură orchestrată de Diavol. Soroş nu se născuse încă.

Deşi Ilie îşi respecta cu sfinţenie îndatoririle de serviciu, acesta s-a abătut de nenumărate ori de la deontologia profesională, acuzaţii susţinute inclusiv de mărturiile unor păgâni care au declarat că acesta se folosea de influenţă şi superputeri pentru a le sabota afacerile cu secete şi temperaturi ridicate, în încercarea de a-i determina să încheie contracte de irigaţii cu Dumnezeu.

Pe site-ul BOR.ro se mai mentioneaza ca ziua lui este trecută cu cruce roşie în calendar, o trimitere către faptul că circula cu un car cu roţi de foc aflat la al treilea rând de numere roşii. Fiind frustrat de faptul că girofarurile nu se inventaseră încă, Ilie scoatea ostentativ biciul de foc pe geam şi adresa injurii la adresa celorlalţi participanţi la trafic.

România nu e o ţară în care să fii relaxat

România nu e o ţară în care să fii relaxat. Dimpotrivă, trebuie să fii mereu circumspect, alert şi pe fază, altfel plăteşti. Cu bani sau cu zile. Toţi banii, sau toate zilele. Şi nu mai e nici Adrian Copilul Minune dispus să-ţi cedeze zile de la el în schimbul unor favoruri sexuale, că despre asta era vorba în maneaua care rupea filarmonicile prin anii 2000 (Aş da zile de la mine).
Mbun, revenim. Una dintre entităţile care îmi testează vigilenţa este ,,Asociatia Sănătatea de Mâine”, sau cum morţii lor îşi mai spun săptămâna asta, reprezentată telefonic de un băiat cam leşinat, dar foarte hotărât să nu închidă. Numărul meu de telefon apare în unele sistem ca aparţinând maică-mii, de aici şi entuziasmul cu care sunt sunat periodic. Cel mai probabil au cumpărat de pe undeva o bază de date mai mult sau mai puţin actualizată.
Strategia e cam aceeaşi. Pe un ton mieros şi semidoct, băiatul cu carisma unui peşte mort încearcă să mă invite la o conferinţă medicală şi un set de analize gratuite, ca odată adus în sală să-mi bage pe gât prosteală, seturi de tigăi şi oale, sau orice alte acareturi cu adaos comercial de peste 500%.
Dragilor, rupeţi-vă câteva momente şi explicaţi-le părinţilor despre ţepele cu maşini de cusut, pamperşi la preţ de nimic, premii fictive, despre metoda Accidentul, sau că nu trebuie să sune vreodată înapoi dacă sunt apelaţi de numere care încep cu 085.
Cândva v-au educat şi protejat, acum aveţi o ocazie excelentă de-a le întoarce favorul.